O altă perspectivă

//O altă perspectivă

O altă perspectivă

O altă perspectivă. Am devenit mămică!

Dacă toamna trecută am trăit bucuria de a simți cum prinde rod sămânța și de a vedea cât de frumos ea creşte în cuibul din burtică, vara asta am trăit-o pe cea a nașterii așa cum mi-am dorit-o eu. Dar despre sarcină și cum am născut, nu intru acum în detalii, ci voi povesti cu o altă ocazie. Deci sunt mămică!

O altă poveste din viața mea

De mai bine de o jumătate de an trăiesc experiența de a fi mămică. Acum totul e altfel pentru mine și mi se pare firesc să fie așa. Însă nu în sensul că, așa cum am auzit de multe uneori, viața mea personală se încheie aici. Nu cred că e chiar așa. Nu știu de ce, unele dintre mame văd dintr-o perspectivă negativă lucrurile. Oare așa multă frustrare și suferință generează o astfel de schimbare sau e un șablon inconștient, după care trăiesc orice moment din viață. Mă întreb, nu ar fi mai potrivit să privim dintr-un unghi încărcat cu pozitivism și să acceptăm realitatea așa cum e ea, fără să exagerăm să îmbrățișăm suferința, că nu o să ne facă nici mai buni și nici mai fericiți. Revenind la viața de mămică, personal o văd ca pe o nouă perspectivă.

E clar că am traversat o perioadă de adaptare firească și normală, perioadă în care atenția am acordat-o exclusiv lui Iancu, dar asta a durat 2 luni și un pic. Primele 3 săptămâni m-am acomodat cu noul ritm de somn și trezitul de noapte. În acest interval eram ca amețită de vişinată. Din săptămâna a 4-a m-am simțit odihnită. Până către 2 luni și jumătate am trăit nu doar bucurii și alte emoții dulci. Evident am avut parte și de emoții picante (zbucium, grija de a face totul bine, neliniște). Cu pași mici, plini de încredere de cele mai multe ori, însă lipsită de nădejde uneori sau şovăind alteori, le-am făcut față tuturor și am pășit în luna a 3-a, moment în care am reușit să mă simt relaxată. În luna a 4 -a am reușit să îl las pe bebe cu tatăl său, pentru 2-uă ore, timp în care am reînceput să fac ușoară mișcare. Mai exact ședințe de exerciții specifice mamelor după naștere. La prima întâlnire cu tânăra care m-a instruit, gândul îmi era doar la bebe. La ședințele ce au urmat, m-am relaxat total, știind că, îi prinde bine o lejeră desprindere de mine. Pe când a împlinit 6 luni, am reînceput să gătesc cu bebe lângă mine.

Atât a durat pentru mine adaptarea la viața de mamă. În această perioadă, când eram întrebată cum e să ai bebe, răspundeam cu toată sinceritatea că e frumos dar și solicitant, balanța fiind în continuă mișcare. Nimic nu e static, totul e schimbător.

Când devii mămică, crește responsabilitatea, vigilența, atenția. Asta am observat la mine. Se petrec multe schimbări, dar unele sunt mult mai accentuate, precum simțurile. O altă schimbare evidentă, pe care am observat-o datorită cocktail-ului de hormoni eliberați în corp, este felul cum mă simt, mai femeie ca până să am bebe.

Și cel dintâi și mai frumos e sentimentul de fericire pe care îl trăiesc alături de Iancu bebe scump și o dulce ființa de lumină, pe care Natura ne-a adus-o în dar. Mi se pare fascinant să poți susține o viață! De fiecare dată când alăptez, îl privesc și simt recunoștință că pot să văd cum crește hrănit la țâță. Îl observ cu atenție cum se transformă și se manifestă și cât e de scump și plin de energie, puritate, vitalitate, curiozitate. Câtă grijă are Natura de viață! Îi mulțumesc mereu pentru bebe și pentru tot ce experimentez acum.

Mă bucur să fiu mămică!

Poate îți face plăcere să citești și alte articole de pe blog aici

Grafica realizată de: Doris Platon

 

By | 2019-03-07T00:46:11+00:00 februarie 9th, 2019|Simplitate|0 Comments

Leave A Comment

Produse