Cu Iancu la altitudine!

//Cu Iancu la altitudine!

Cu Iancu la altitudine!

O drumeție la 2700 de metri

Se anunță timp frumos, fără ninsoare și risc de avalanșe. Deci, e rândul unei drumeții mai la altitudine! Ne pornim spre ghețarul Kaunertal și parcul natural din Tirol, cu stațiunea mult cunoscută, de turiștii care apreciază frumusețea acestui loc. Valea continuă încă 28 de km, din localitatea în care ne aflăm noi, în total având în jur de 40 de km.

Cu Iancu la altitudine! Blog - din firul Linei

Drumul spre stațiune

Pe drumul asfaltat dar acoperit cu mult omăt urcăm încet, căci pe unele serpentine derapăm. Pe măsură de ne apropiem de ghețar, nămeții sunt mari cât blocurile. Ajunși pe barajul lacului, am zărit câteva capre negre.

Cu Iancu la altitudine! Blog - din firul Linei

Una dintre caprele negre

Am mai înaintat și undeva pe lacul înghețat era oprită o avalanșă. Culoarea apei înghețate e turcoaz. Mi-a plăcut să văd zâmbrul, un conifer deosebit de parfumat. Deși îl avem și noi aproape, în munții Rodnei, îmi doresc să revin vara în acest loc, pentru că atunci se simte cel mai intens mireasma acestui arbore. E de-a dreptul exotic datorită coroanei ramificate și mătăsii verde deschis cu care natura l-a decorat. Mai urcăm câteva serpentine și ne aflăm în parcarea de jos a stațiunii. Ne învârtim de jur împrejur să vedem panorama, apoi fuga fuga ne apropiem de telescaunul ce ne urcă la 2750 metri iar de acolo vrem să continuăm urcarea cu telecabina. Neașteptat și contrar prognozei anunțate, se schimbă vremea. Cerul se acoperă cât ai clipi cu nori mari, ce vin purtați de vifor ca zmeii din basme. Date fiind condițiile prezente, anulăm urcarea la marea altitudine. Mergem să servim ceva dulce la restaurant. Am stat pe îndelete și am savurat eu deliciosul ștrudel cu mere iar Călin o felie de tort cu vișine. Servim desertul în tihnă și gata pentru azi. Se apropie ora de închidere a stațiunii și ultima coborâre cu telescaunul. Deși nu ne-am atins obiectivul, pentru noi a contat momentele petrecute în aer curat. Ne întoarcem acasă, știind că vom mai avea ocazia să ajungem noi aici.

Întâlnirea cu ghețarul

E week-end și vrem să mergem … unde oare? Iar la munte! Momentul mult așteptat de mine. Să văd ghețarul într-o zi cu soare, căci la prima întâlnire stătea ascuns în nori și nu ni s-a arătat. Traseul de azi e mult diferit decât cel de data trecută. E luminat complet de soare! Drumul fiind uscat și accesibil, am urcat cu mașina până în parcarea restaurantului la 2750 metri. Pe urcare, am zărit ghețarul și la prima vedere pare un bloc imens de gheață sau o cetate semeață.

Cu Iancu la altitudine! Blog - din firul Linei

Ghețarul

Văzut mai de aproape, arată ca un val ridicat din ocean, ce instantaneu a înghețat curgând încet de mii de ani. Nu departe de el, e Weisssespitze, vârful cel mai înalt.

Cu Iancu la altitudine! Blog - din firul Linei

Cel mai înalt vârf

Aflați în apropiere, cei doi au legat o sinceră prietenie cum între oameni poate nici nu întâlnești. Unul, plăcut și priceput narator, își deapănă amintirile prin şuierul curgător, rostește povestioare pline de înțelepciune. Celălalt tăcut, ascultă atent și cu drag glăsuirile camaradului său. Mereu aude povețe cu mult rost și socoteală…

Un grăunte de organizare

Ajunși aici, ne-am urmat planul. Călin a avut chef de dat cu placa mai întâi. Eu, deși sunt pasionată tare de placă, nu am simțit deloc să mi-o leg de picioare. Mă bucur de rolul meu de mamă și de bebe minunat! Cât timp Călin zburdă pe pârtii, noi ne bucurăm de plimbare, ne delectăm la soare și respirăm aer proaspăt de munte înalt. Următorul nostru țel e să ajungem cât mai sus. Urcăm cu telecabina la 3100 de metri. În timpul urcării mă uit cu mirare la pârtiile deloc aglomerate, chiar dacă parcarea era plină de mașini. Un paradis, nu alta! Să ai sentimentul că pârtia toată e a ta, e ceva neobișnuit de văzut în Austria. Aici nu e încurajat turismul de masă, ca în alte stațiuni din Alpi.

La marea altitudine!

Cu Iancu la altitudine! Blog - din firul Linei

Către belvedere

 Zi perfect însorită. Coborâm din telecabină și ne îndreptăm către punctul de belvedere. Splendid și mirobolant! Suntem deosebit de încântați și ne priește la toți trei aerul de la înălțime. De aici priveliștea e superbă.

Cu Iancu la altitudine! Blog - din firul Linei

Cu Iancu în marsupiu

Munți stâncoși, înalți și piscuri precum creioanele ascuțite avem în fața noastră, unii dispuși oblic, alții perpendicular și alții paralel. Ne întoarcem privirea către valea ce curge spre Italia.

Cu Iancu la altitudine! Blog - din firul Linei

De o parte și de alta a văii, șiruri de munți urcă în altitudine. Mai în depărtare, alți munți, îmbrăcați în albe straie, stau îmbrățișați ca în horă. Și undeva în zare, departe tare, urcă parcă în ceruri bătrâni și falnici munți ai căror vârfuri ating 4000 de metri. Un peisaj ca dintr-un tablou pictat! (Întrucât ne place priveliștea, ne-am și făcut planul pentru weekend-ul următor. Vom fi în Italia). Multă zăpadă și multe urme trasate în pulver de iubitorii de free ride. Culoarea urmelor din zăpada de aici, dar și în alte locuri umblate de noi în Austria (Silvretta Nova, Fontanella-Faschina-Damuels, ghețarul Schesaplana, ghețarul Ochsentaler) e turcoaz și nu am habar de ce. E un mister pentru mine. La noi, eu nu am văzut așa ceva, pe toți munții cu zăpadă ce i-am colindat.

Cu Iancu la altitudine! Blog - din firul Linei

Căldarea ce găzduiește stațiunea

După ce ne-am umplut ochii de atâtea priveliști și plămânii cu aer impecabil de curat, ne-am dat seama că nu mai avem timp de nici un desert la restaurant. Ne-a luat ceva timp admiratul că ne surprinse ora de plecare. Așa că, nu ne rămâne decât să scoatem fructele și sandwich-urile pregătite de acasă și să le servim aici, în vârf de munte.

Cu Iancu la altitudine! Blog - din firul Linei

Nu pornim noi la drum fără merinde în rucsac! Apoi purcedem spre casă, cu gândul la minunata zi petrecută la altitudine. Iarna de aici e cu mult diferită decât cea din sat. Ne-a tihnit și ne-a încărcat cu tot ce e mai bun, muntele! Pentru vară, unul dintre obiectivele noastre e să urcăm pe Weisseespitze, la 3500 metri. E cel mai înalt vârf din stațiune și e aproape de sufletul ghețarului, bunul lui sfătuitor.

By | 2019-03-08T00:44:47+00:00 martie 9th, 2019|File de poveste|0 Comments

Leave A Comment

Produse