E început de ianuarie. Au trecut trei zile din noul an. Am hotărât să ne petrecem iarăși iarna în Osterlich (așa îi spun eu Austriei). Nu e prima oară când plecăm de acasă și lăsăm anotimpul alb să își spună povestea, fără ca noi să i-o ascultăm. Obișnuim să mai ieșim din cuib și de cele mai multe ori, aceste ieșiri se intersectează cu anotimpul rece, așadar petrecem iarna în Osterlich. Atunci, nu e de săpat în grădină, nici de plantat, nici de cules fructe de sezon și alte daruri prețioase, nu e nici de pus provizii în cămară. Deși nu ne mai bucurăm de spectacolul iernii de acasă, e cel mai oportun moment pentru noi să plecăm.

Itinerariul 

Cu bagajele gata pregătite și mașina plină vârf de ele, am pornit la drum, alături de însoțitorii mei dragi. Prognoza anunța zăpadă abundentă în următoarele zile, așadar, ne prinse pe drum. Itinerariul a fost lung și obositor, căci nu l-am împărțit în trei zile, cum obișnuim noi, ci ne-am grăbit să ajungem în două zile. Pe anumite porțiuni, viscolul și autostrada necurățată de la zăpada abundentă, ne silea să înaintăm destul de încet. Uneori ne depășeau mașini încărcate de multe bagaje, în care erau românii ce se întorceau la casele lor de peste hotare, după sărbătorile petrecute în țară. Așa ne place nouă, să luăm cu noi cât mai multe lucruri și de ale gurii, doar ne va trece dorul de casă mai ușor. Către dimineață am ajuns la Bregenz, la cei dragi, unde am poposit și am reușit să ne odihnim două zile.

Iarna în Osterlich e altfel

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

După bine meritata odihnă, am luat-o iar la drum, către noua destinație aleasă, de la munte. Am intrat pe valea Kaunertal, o vale îngustă, pe alocuri însorită iar pe alocuri mereu umbrită de munții înalți ce par a-i fi străjeri. Am parcurs 12 km în urcare, pe drumul sinuos ce întâlnește râul și am ajuns în Feichten, ultima localitate de pe vale. Aici ne-am propus să rămânem până la primăvară. E un sătuc liniștit aflat la aproape 1400 metri, ce are de-o parte și de alta munți stâncoși și abrupți, de pe care curg șiruri de culoare de avalanșă.

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

Seara la plimbare pe traseul de sanie

Chiar dacă e mic, are multe de oferit încât, adună numeroși turiști din țările vecine, din cele nordice și chiar din România. Atracția principală este schiatul și snowboardingul în stațiunea de la 3100 metri, pe ghețarul Kaunertal Gletscher. Mai sunt rute pentru schi fond și de tură, trasee pentru săniuș, pârtia din sat. În fiecare seară de marți cei de la școala de schi oferă turiștilor o paradă de o oră, aici. Schiorii și boarderii printre care și fratele meu au roluri de interpretat și coboară pârtia evidențiind unii stilul artistic, alții nivelul tehnic, alții elemente de freestyle. După mişcarea de peste zi, te mai poți bucura de înot la piscina super modernă.

Ne întâmpină iarna în sat

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

În ziua în care am ajuns, vremea era închisă și nu se vedeau nici satul și nici înălțimile munților. După 3 zile s-a înseninat și nu mi-a venit să cred cât de frumos era peisajul ce îl vedeam de pe fereastră. Am profitat de acea zi și am tulit-o la aer și la soare. Am ieșit din zona satului pe care îl văzusem în zilele înnorate, ca să explorăm împrejurimile. Soarele rămâne puțin pe vale, de la 11.00 până la 14.20, apoi se ascunde după munții ce ating 3000 de metri. Primul traseu pe care l-am ales, cel de pe partea dreaptă a satului ne-a atras privirea, deoarece seara e luminat și țineam să vedem ce e acolo.

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

Traseul de sanie

Drumul bine întreținut, urcă destul de mult și e constant. Ajunși în punctul cel mai înalt, avem de aici o vedere de ansamblu cu satul și ne bucurăm de panorama cu creste alpine ce se întind în zare. Traseul este pentru amatorii de săniuș, dar e accesibil și pentru drumeție. Seara e luminat de beculețe și se vede frumos cum urcă șerpuit. Am savurat la maxim ziua plăcut însorită, mai ales că, știam că se pune iar pe nins.

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

Au urmat câteva zile cu ninsoare, cum de mult nu am mai văzut. Aici când vine zăpada, zile în șir ninge și iar ninge. Norii grei, plini de omăt au decorat totul în alb. Am stat mai mult în casă, uitându-ne la spectacolul cu fulgi de nea, de pe geam. Vrând să ne împrospătăm un pic, în ziua următoare, am ieșit chiar și pe ninsoare. Turul satului ce l-am făcut, nu l-am recunoscut când l-am refăcut pe soare, căci așa de tare ningea, de nimic nu vedeam.

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

Grădinița și școala din sat

Seara am preferat să mergem la bazinul din sat. Drumul era plin de omăt până în genunchi, încât cu mașina nu se putea circula. Ninsoarea continua să cadă, ca în povești. Eram izolați în sat. Când s-a înseninat, era superb, un minunat spectacol ce avea ca personaj principal pe Zâna Zăpezii. Sătenilor însă, le-a dat de lucru. Aici e normal să îi vezi cocoțați pe acoperișul caselor, să înlăture zăpada, din motive de siguranță pentru trecători. Am aflat că, e la fel de normal să închidă drumul, și să restricționeze accesul în afara satului; e normal să vezi elicopterul cum survolează zona, chiar să declanșeze avalanșe și abia apoi să fie drumul curățat; chiar să curgă cu avalanșe e normal. Iarna în Osterlich e ca o zână, iar magia ei te farmecă, dar te simți mic și neînsemnat în fața ei, căci are putere și e prea magică.

E timpul să mergem la soare!

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

Cu Iancu în marsupiu

După tot acest spectacol cu omăt, au urmat mult așteptatele zile însorite. Fiindcă valea e îngustă, zilnic beneficiem doar de 3 ore cu soare. Acesta e momentul drag mie, căci lumina și căldura lui, ne e folositoare. Cu Iancu în marsupiu, mă plimb în acest interval pe afară, în razele de lumină. Atunci corpul produce vitamina D. Am colindat satul și împrejurimile și există cel puțin 9 variante cu trasee.

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

Vara ai puzderie de variante.

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

Cele dinafara lui, sunt bine pregătite de ratrac, ca să îți tihnească plimbarea. Un traseu îndrăgit de mine și de Iancu, e cel de-a lungul apei. Ușor accesibil, merg liniștită în jur de o oră și jumătate, timp în care ne bucurăm de un alt spectacol ce ni-l oferă Natura, prin manifestarea ei. Susurul apei ne încântă pe amândoi. La întâlnirea cu pietrele, apa își modifică ritmul, fiind fie rapid, fie sincopat, fie alert. Și murmurul îi e altul, transpunând în alte tonalități. Pe măsură ce curge revine la tema principală și păstrează ritmul liniștit. Pe alocuri razele de lumină îmbrățișează apa, apoi se contopesc într-un perfect sincron, ca al unei perechi de dansatori. Din când în când partitura arată prezența unor soliști pițigoi. O minunăție, nu alta! De îndată ce soarele atinge crestele munților, spectacolul de pe râu se apropie de final. În lumina reflectoarelor (razelor) își face apariția un nou personaj care încheie programul artistic de azi. O mierlă de apă coboară din zboru-i pe scenă (pe o piatră). Jucăușă, ciripind își spune replica apoi, pliosc intră cu totul în apă. Se ridică, se mai scufundă de câteva ori și deodată își ia zborul și pleacă. E momentul să ne întoarcem acasă, împliniți sufletește. Zilnic urmărim astfel de momente artistice, la care participă cei mai talentați interpreți!

Serfaus Fiss Ladis un alt domeniu schiabil ce adună puzderie de turiști

Iarna in Osterlich. Blog - din firul Linei

Încă o drumeție prin raze blânde din soare! Ne pornim iar la drum, că timp avem din plin. Alegem pentru azi o ieșire iar pe munte, însă într-o altă stațiune plină de turiști. Urcăm din Ladis. E o localitate drăguță, cu mici hoteluri și alte case de vacanță cochete, moderne, ce îți atrag privirea. Unele dintre ele şi-au păstrat și conservat fațadele cu arhitectura în stil medieval, element specific stațiunii. Ieșim din sat, și ajungem pe un drumeag, care la un moment dat intră pe o pârtie albastră. De fapt e o zonă alăturată pârtiei, destinată drumeților, bătută de ratrac. Nu am mai întâlnit așa ceva și mi-a plăcut foarte mult acest detaliu, care pentru mine a fost și punctul forte al drumeției. Ne-am plimbat prin soare, ne-am intersectat cu mulți drumeți și cu alte mămici cu copii, fie purtați în marsupii, fie pe săniuțe. Stațiunea e mereu însorită și e situată pe o vale largă, cu o deschidere minunată, de unde poți admira o splendidă panoramă cu munți îmbrăcați în veșminte albe.

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

A trecut mai bine de o lună de când ne aflăm aici. De ieri ninge iar. Iarna în miez de noapte se gătește ca o zână pregătită de bal și trece iar prin sat. Din mantia ce o poartă pe umeri, se scutură fulgi mari și cristale turcoaz ce se așează peste rochia ce ne-o lăsase dăunăzi. Zorile se revarsă, iar în jur totul e alb. Aștept să pătrundă soarele pe vale, ca apoi să mergem la plimbare. Pentru azi mi-am propus o tură mai serioasă, ca să ne vitaminizăm mai mult. Afară la soare e plăcut și cald. Urc pe versantul de pe cealaltă parte a satului, pe covorul proaspăt țesut de ratrac. Doar urmele mele se imprimă pe el. Rochia de zăpadă strălucește minunat în lumina zilei însorite. De pe brazi, cade zăpadă, care în aer devine o pudră lucitoare. Uneori cerne chiar deasupra noastră și simțim cum ne mângâie suav. Drumul destul de abrupt, urcă mult. Urcușul m-a cam istovit, căci mi-a luat mai bine de o oră și jumătate iar coborârea 50 de minute. Cu bebele în marsupiu nu mai zburd eu ca altă dată, merg încet și lipa-lipa ca bunica. Ne-am bucurat din nou, eu de peisaj și soare și Iancu de somnul dulce și pufos. Mereu se răsfață cu nani fiind purtat pe-afară. Ajunși acasă, amândoi plini de energie, ne punem la treabă, eu la gătit și el la explorat tot ce e în jur.

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

Am descris doar câteva dintre zilele noastre petrecute afară. Am umblat mult, la ghețar, dar această tură e descrisă într-o altă poveste. În tot acest timp, exceptând zilele cu ninsoare grea ori cu vânt puternic ori cele cu umezeală mare, am colindat în lung și în lat, multe dintre traseele de iarnă de aici și din vecinătate Fendels, Serfaus, Fiss, Ladis, Pitztall.

Iată-mă ajunsă la finalul poveștii de azi. Oriunde ne-am afla, nu e pentru noi statul în casă. Iubim prea mult Natura și ce ne oferă ea și îi suntem spectatori fideli la multe dintre spectacolele ei.

Iarna în Osterlich. Blog - din firul Linei

Foto: Călin Gabor