Mai întâi am văzut-o pe raftul din supermarket

Mă aflam într-un supermarket din Bregenz, un orășel din Austria, la raionul de verdețuri, căutând salată și rucola. Întâmplător sau nu, am văzut niște frunze late cu miros puternic de usturoi și eticheta Bärlauch. Prețul era de 24 euro / kg. Mă întrebam, ce o fi cu frunzele astea așa de scumpe, pe care nu le mai văzusem până acum? Fiindcă mi-a stârnit curiozitatea să aflu ce este, am căutat traducerea și rezultatul era necunoscut pentru mine. Eu nu știam de leurdă, pur și simplu nu cunoșteam planta.

Am găsit-o la ea acasă

În orășelul amintit mai sus, situat la granița cu Germania și Elveția, în care locuiesc uneori, primăvara se instalează mai devreme și temperaturile sunt mai ridicate decât cele de acasă. Profit, timp de o oră – două de razele blânde și mă vitaminizez, în timp ce fac o plimbare cu bicicleta pe pista lungă, ce leagă orașul de satele vecine. Pista, dedicată amatorilor pe două roți, traversează fâșia de fagi, a localității. Aici mă surprinde un miros pronunțat, chiar țipător de usturoi. Mă uit atentă și, ce văd, frunze asemănătoare cu cele din magazin. E leurdă! Cobor iute de pe bicicletă și pătrund mai în mijlocul pădurii unde, nu intră animalele de companie, să testez leurda. Nu doar mirosul, dar și gustul e intens și tare pișcăcios. Mestec frunza proaspătă și începe să îmi placă.

Cel mai simplu preparat

Cu gândul că ar ieși o bunătate de salată din frunzele astea, mă apuc de cules … și deja vizualizez preparatul, torn câteva picături de ulei de măsline și zeamă de lămâie, peste ele, adaug sare și, miam, miam! Măi să fie, aici e acoperit solul cu leurdă, o iei de gratis. Singurul cost ar fi să o culegi, ieșind la o plimbare de jumate de oră, pe lângă casă și îți umpli o plasă, iar în supermarket o găsești la un preț enorm. Hmm, ce norocoasă mă simt! 

Tărâmul cu leurdă

De când am descoperit gustul de leurdă, în fiecare sezon, o culeg, de cum apar primele frunzulițe și până e destul de mare, înainte să aibă floare. Am găsit-o în două locuri și acasă. Unul e foarte aproape, cam la 15 minute de mers cu bicicleta, însă și destul de cunoscut de culegători. Celălalt, e la distanță mai mare. Dacă mergi pe jos dus – întors, peste dealuri, stai și culegi în tihnă, mai pui și de un mic picnic, dară, locul e perfect, îți ia o zi întreagă, toată povestea.

Dar, iei în calcul să faci o excursie, care merită, chit că e obositor. Tot drumul, bătut pas cu pas, pe suișuri și coborâșuri, până la tărâmul cu leurdă, e decorat ca în poveștile cu elfi, zâne și spiriduși ghiduși. Și pe deasupra, face piciorul frumos!

Începând cu acest sezon, a dat norocul peste mine și la cules!

Primăvara asta am cules-o din locul meu preferat, mai devreme ca altă dat’.

Se vede și în imaginea de mai sus că, pădurea nu a apucat să țese covorul verde cu frunze generoase. Abia ce se pregătesc să iasă.

Cum consum frunzele de leurdă, crude sau gătite?

Frunze proaspete de leurdă se scaldă în raze de lumină

În ambele feluri. Gătite, le prepar sub formă de supă, drob și plăcintă, iar crude în salate și pate. Frunzele, personal le conserv cu sare, în borcane, din care gătesc supă, pe timpul iernii. Evident, păstrez și pentru pesto. Dintre preparatele cu leurdă, eu una prefer plăcinta și pesto. Am încercat să usuc frunzele dar s-au veștejit de-a dreptul și nu m-am bucurat de ele.

Plăcintă cu leurdă

Ingrediente:
  • 500 g făină + 350 ml apă călduță + 7 g drojdie uscată + o linguriță rasă de sare + 50 g unt. 

Pregătesc un aluat simplu. Pun făina cu sare într-un bol,  fac o gropiță, în care torn drojdia dizolvată cu puțină apiță.

Frământ și treptat adaug untul moale. Frământ și frământ iar, până mi se desprinde aluatul de pe mâini.

Îl las la dospit, cu un prosop acoperit, vreo 2 ore. 

Umplutura
  • 200 g leurdă + 300 g caș de vacă (alte ori pun brânză de burduf) + sare și piper (după gust) + o legătură de mărar + 2 ouă.

Frământ brânza cu sare și piper. Adaug mărarul și ouăle, le amestec împreună. Apoi adaug și frunzele de leurdă tăiate mărunt. Le mângâi cu mâna până se omogenizează toate. 

Pregătesc o foaie din aluatul bine dospit și o întind într-o tavă dreptunghiulară, pe hârtia de copt. Peste ea întind umplutura într-un strat generos, cum îmi place mie și vin cu cea de-a doua foaie deasupra umpluturii. E simplu de tot.

Cuptorul deja preîncălzit, așteaptă tava cu plăcintă. O las la copt 35 de minute la 180 grade C.

Când e gata coaptă, aștept să se răcească, cu nerăbdare.

Fiindcă am cules destule frunze,  mi-au rămas și de pesto!

În rețetă am pus:

  • 200 g frunze de leurdă
  • 100 g miez de nucă
  • 75 g brânză frământată (am mai făcut și cu brânză de burduf)
  • sare după gust
  • zeamă de lămâie după gust (de la o jumate de lămâie pentru mine e de-ajuns)
  • 120 ml ulei de floarea soarelui presat la rece

Le-am dat prin blender în felul următor: mai întâi brânza + miezul de nucă + sarea.

Apoi zeama de lămâie + câteva frunze de leurdă + câte o lingură de ulei, iar frunze de leurdă și iar ulei.

Am repetat procedura, până am pus toată leurda. Așa s-au mărunțit ușor.

Conținutul l-am pus în borcane mici și deasupra am turnat ulei (de un deget) ca să conserve preparatul.

Borcănelele le-am pus la frigider.

Pesto de leurdă. Blog – din firul Linei

Tips and tricks sau nimicuri de care țin seama

*Îmi place să distribui pesto-ul în borcănele și să îl păstrez în acest fel, mai mult decât într-un recipient mare. Cred că se conservă mai bine așa.

**Obișnuiesc să personalizez orice rețetă după gustul meu, de aici rezultă că, mă abat deseori de la cea originală.

***Nu folosesc praf de sare, eu îmi fac sarea în casă, de aceea nu specific o anumită cantitate în preparate, ci o pun după gust.

****Și mă folosesc de ingredientele pe care le am la îndemână. Asta îmi ușurează munca și mă face mai creativă la bucătărie.

De v-am făcut poftă, vă invit la gătit și pregătit preparate cu leurdă.

Vă îmbrățișez cu gânduri bune!