Notă: acest articol despre sarcina mea reprezintă experiența mea personală. Nu conține informații de tip medical sau terapeutic și nu îmi asum responsabilitatea aplicării acestora. Fiecare dintre noi are propriul discernământ și puterea de a alege ce i se potrivește.

La 36 de ani am rămas însărcinată. Cu vreo 4 ani înainte, cochetam cu ideea că vreau bebe, însă doar atât. Mi-am dorit mult să fiu mămică și din vara lui 2016 împreună cu iubitul meu am hotărât ca treaba să fie serioasă. Am așteptat însă, ca lucrurile să decurgă în ritmul cel mai natural. Așa îmi place mie, să nu le grăbesc, zică cine ce-a vrea. Corpul a avut timp să recunoască sămânța iar Universul și Natura au avut grijă ca ea să încolțească. Am avut încredere și ne-am dorit, atâta tot. Am decis să vină natural, așa că nu am apelat la tratamente sau pastile. Nu m-am stresat, nu am gândit nici un moment negativ, în ceea ce privește sarcina. Am radiat de pozitivism și asta a contat enorm pentru mine. Ei bine, s-a întâmplat firesc și conform planului ales, așa cum îmi place mie să cred. Până la urmă, depinde totul de credința ta. Nu am dat crezare multor păreri disperate, cum că nu mai aveam 30 de ani, vârsta până la care e bine să faci copii, că după e prea târziu și corpul nu mai are energia de la 20 de ani. Cam așa sunau încurajările primite din partea altor mămici. Norocul meu e că sunt bine centrată în credințele mele și mă pot baza pe ele. Sfaturile nu puteam decât să le las deoparte, iar pe dragile mămici le priveam cu compasiune, ele erau speriate, nesigure, neîncrezătoare. Eu nu mi-am făcut griji, nu mi-am bătut capul cu așa ceva. Am preferat să acord atenția procesului firesc de care a avut nevoie corpul meu. Spun asta pentru că în rândul celor cu care interacționam, cu câteva excepții, se crede vehement că nu mai ai șanse așa târziu să mai faci copii. Că sunt atâtea cazuri de tinere care nu pot să rămână însărcinate, că pierd sarcina și alte subiecte de genul ăsta. Cică, așa zic medicii. Bun, nu contest, se întâmplă multe, dar simțeam că nu și în cazul meu. Mă întreb, care medici, că cel la care am fost eu, nici vorbă să îmi pomenească de așa ceva!

Sarcina ca multe alte trăiri din viața mea, a avut frumusețea și farmecul ei

Cuminte, mi-am ascultat vocea interioară sau intuiția, cum o numesc eu. Am rămas însărcinată toamna trecută, mai exact după un an și trei luni. Personal consider că în acel moment, corpul îmi era mult mai curat decât cu 10-15 ani în urmă. Începusem să am grijă de el cu vreo 6 ani în urmă, prin dieta simplă pe care o urmam și datorită căreia sarcina mea a fost ușoară. De la hrana pe care o mâncam, la mișcare și timpul petrecut în brațele Naturii, la odihnă și buna dispoziție, de toate mă îngrijeam. Evident, mai am încă de muncit la partea asta, dar mă strădui cât de mult pot să fiu perseverentă. Nu am uitat nici de mintea mea și de ce-mi trecea prin ea, căci de ea depinde starea interioară. Cu mintea, toată viața avem de muncit și citez pe cineva: „ca să o șlefuim să arate precum un diamant”. Aici cred că e marea provocare și colosala muncă, dar și disciplina la care rămâne multă lume corigentă.

Momentul magic

Înainte cu 3 săptămâni de momentul magic, am fost plecată în Elveția. În acest timp m-am relaxat și odihnit. Punctez că în plan fizic, da e nevoie și de relaxare multă. Însă nu depinde numai de asta. În planul subtil, ține de alte aspecte, după care personal m-am ghidat. Universul și Natura sunt cei care aleg dacă și când să se întâmple magia, pentru că totul are o rânduială și un moment potrivit. Nouă ne rămâne responsabilitatea față de curățenia minții și a corpului. Căci dacă mintea nu ne e îmbâcsită de gânduri negre și tot alaiul de negativism, suntem integri, avem încredere în noi și avem putere asupra ei. Iar dacă avem grijă și de corpul nostru, avea șanse să purtăm sarcina chiar și după 30 de ani.

Semnele corpului

Atunci când există multă fermentație în corp, PH-ul este scăzut și apare aciditatea, care se transformă în toxine ce își fac de cap prin el. Acestea, la rândul lor de-a lungul anilor, se depun și se cimentează peste tot, slăbind corpul și imunitatea, astfel făcându-și loc boala. În sarcină, primul și cel mai ușor simptom care anunță că mama are corpul încărcat cu aciditate, este greața. Acesta ne arată că bebe are nevoie de un mediu curat, lipsit de aciditate și corpul prin inteligența sa începe curățarea. De aceea sunt mame cărora le este greață și cred că sarcina este grea. Asta se petrece la nivelul corpului fizic. În planuri profunde, ce cuprind și mintea, e vorba de armonia interioară, de acceptare și detașare. Este important să existe armonie în relația cu tatăl bebelușului, ca să crească frumos în cuib. Pentru că cearta, supărarea, neînțelegerea și tot tacâmul negativ de vibrație joasă, descărca un alt fel de aciditate, mult dăunătoare și la acest nivel.

M-am simțit minunat gravidă!

Sarcina pentru mine a fost ușoară și a avut farmecul său. După ce am aflat că sunt însărcinată, eu am considerat ca să las neatins cuibul în care creștea bebe. Aş spune că m-am programat mental ca să stau departe de plăcerea amoroasă. Metaforic vorbind, nu vroiam să îl deranjez în nici un fel. Intuiția îmi șoptea ca să mă abțin de plăcerile trupești în timpul sarcinii și pe perioada alăptării, măcar primul an din viața bebelușului. Aflasem și din alte surse că așa ar fi normal, ca o femeie ce devine mamă, să fie atentă la noul rol din viața ei și mai puțin focusată pe aspectele ce țin de plăceri. Inițial eu mi-am propus să mă provoc și să mă testez. E și asta o muncă cu tine însăți, prin care reușești să te cunoști mai bine. Credeam că îmi va fi greu, însă nu a fost deloc așa. Pe măsură ce burtica îmi creștea și hormonii specifici sarcinii se activau, considerabil dispărea și dorința de amor, deci am trecut testul. Nu am avut pofte de nici un fel (poftele anunță carențele din corp. De exemplu, pofta de dulce ne spune că ne lipsesc vitaminele din fructe). Nu am avut nici grețuri ori alte simptome patologice, cum le numesc eu și pe care nu le consider nicidecum normale. Mi-a plăcut să mănânc fructe din plin și am profitat de rezerva de fructe de sezon culese de mine și păstrate la congelator. Am mâncat cu mare plăcere multe murături (conțin probiotice), multe salate dar și mâncare gătită în mod simplu, fără combinații, astea produc fermentație. Am băut zilnic suc de portocale sau de mere ori smoothie-uri și doar apă de izvor. Borșul l-am consumam destul de des. Nu am luat suplimente ori vitamine sintetice. Nici acid folic nu am suplimentat, deoarece acesta ar trebui luat în prima lună de sarcină, moment în care, încă nu e sigur că ești însărcinată. Pe urmă, ar fi de prisos administrarea lui, că nu se mai asimilează. La recomandarea unei moașe cu experiență, am apelat la remedii homeopate ce conțin fier și alte minerale și la siropul din fructe și legume Floradix. Acestea le-al luat preventiv, pentru a menține nivelul normal al hemoglobinei, care în sarcină tinde să scadă. Personal, nu am exagerat cu ecografii lunare. Am considerat că e suficient să fac doar 2-uă. Prima prin săptămâna a 16 a de sarcină, după ce a mișcat bebele iar cea de-a doua în săptămâna 34-a. Vroiam să mă asigur că bebe e bine poziționat în cuib, pentru a naște natural. Am fost atentă și știam de fiecare dată când mișca, cum sta în burtică iar ecografia mi-a confirmat că e bine să ai încredere în simțurile proprii. Au fost chestii neplăcute pentru mine, dintre care: mirosurile de parfum, tutun, alcool și de carne. Am luat în greutate 5 kilograme, iar până la finalul sarcinii 10 kilograme. Am preferat să fiu atentă la schimbările din corpul meu și să mă bucur din plin de ele. M-am odihnit mult în primele două luni. Am făcut mișcare cât de mult am putut (drumeții în aer liber, plimbări cu bicicleta puține, că a venit frigul umed, deloc prietenos. În iarnă m-am dat și pe snowboard până în luna a cincea, după ce a crescut burtica, făceam ture lejere pe munte). Am avut grijă să selectez informațiile primite și să le filtrez, astfel încât să nu mă las influențată de orice citeam și auzeam. De cele mai multe ori mi se spunea: „de acum vine greul”, „ai să te îngrași”,”o să vezi că îți va fi rău”. Eu naivă, mă gândeam oare care greu? La ce se referă mai exact? … Da, așa văd lucrurile cei care sunt năpădiți de suferință, dar mă gândeam, e treaba lor. Eu le doresc fericire! Sincer m-am bucurat până în ultima clipă de sarcina plină de transformări și de mult farmec. Îmi plăcea să văd cum crește burtica. Iar mișcările minunii de bebe erau fascinante. Chiar dacă în luna a 8-a și a 9-a nu mă puteam încălța singură sau urcam mai încet scările, ori nu îmi mai tăiam eu unghiile de la picioare, ori în cadă intram și ieșeam cu ajutorul iubitului meu, nu consider că a fost greu. Am savurat fiecare clipă așa cum a venit ea. Nu mi-am dorit nici un moment să grăbesc procesul, ca să scap mai repede. Și nu mi-a fost frică de ce va urma. Am fost tare curioasă cum e să naști.

Dragă mămică rândurile scrise despre sarcina mea nu sunt decât o încurajare și un apel la încredere. De crezi că te ajută, în vreun fel ce am scris, îți mulțumesc, de nu, îți respect părerea ta, căci fiecare mămică, precum fiecare ființă are dreptul de a alege ce e mai bine pentru ea.